Memoriile hingherului

„Un halucinant roman labirintic“

Pentru cititorul si spectatorul pasionat, evident este faptul ca extraordinarul talent regizoral al lui Mihai Maniutiu nu se dezminte nici aici. De data aceasta însa, scena este imaginara, iar imaginatia debordanta – iesind din matca scenica – urneste, cu suvoaiele ei de recuzita, personaje, spectatori, actori, masti ce se amesteca în lumea prozaica a cotidianului trans-trans-transcendentalizat. O lume violenta fie ca e strada (maidanul), loja sau scena de la opera, ... barul sau crematoriul de gunoaie, o lume în care nonsensul e omniprezent, sforile care anima fiintele umane sunt halucinante, iar liberul arbitru o unealta pentru fandositi.

Stranietatea personajelor, înrudite în acelasi timp cu cele din teatrul lui George Ciprian si cu cele din prozele fantastice ale lui Mircea Eliade, stimuleaza în permanenta atentia cititorului: unde se afla frontiera dintre real si imaginar, dintre bine si rau, dintre memorii si metafictiune, dintre fiinte vii si aparitii spectrale?

Stefana Pop-Curseu


„Povestiri trans-transcendentale“ este un ciclu de sase texte onirice care îl au în prim-plan pe Hingherul metafizic si paranormal, personajul de cursa lunga al lui Mihai Maniutiu, iar ca decor – Balkanya, spatiul situat la mijloc de Grotesc si Absurd. Cu aceasta ocazie, apar si alte figuri funambulesti: Gemenii Stan si Bran, Gina Lollobrigida, savantul Bóbó, coreeanul Kim, Trapezistul... Povestirile abunda în termeni meniti sa strapunga zidul ontologic al acestei suprarealitati: himerismetism, depurare onirica, însomnare, extramundare, trans-transcendenta.

Marius Chivu