O noapte furtunoasa

În "O noapte furtunoasa“ gasim pe Jupân Dumitrache, negustor cu vaza si capitan în garda civica, pe prietenul sau Nae Ipingescu, politist si tot de "printipuri liberale", pe Chiriac, tejghetar, om de încredere al lui Jupân Dumitrache si sergent în garda civica, si în fine pe Spiridon, copil de procopseala în casa Jupânului care mai purta si porecla de Titirca inima-rea. Toti acestia faceau parte dintr-un acelas strat social. Jupânul Dumitrache era un personaj autentic din mahalaua bucuresteana a Dealului Spirei, iar ceilalti doi, Chiriac si Spiridon, reprezentau treptele pe care le strabatuse si el, pâna sa ajunga stapân si "familist". Rica Venturiano face parte însa dintr-o alta categorie sociala. El era poet — fara talent, fireste, — functionar, student în drept si scria articole revolutionare în Vocea patriotului nationale. Intrati în aceeasi ordine burgheza si în aceeasi faza de evolutie a unui proces social, reprezentantii acestor doua categorii se respingeau în aparenta, dar se atrageau insistent în fond, fiecare din ei stapâniti, unii fata de altii, de gânduri interesate: primii erau atrasi de "prestigiul" mai mare al celorlalti, iar acestia de banii celor dintâiu. Toate aceste personagii sunt prinse viu si spiritual într-o actiune care se desfasoara în Dealul Spirei, una dintre mahalalele cele mai caracteristice ale timpului si ale Bucurestiului. 

Intriga se învârteste în jurul lui Jupan Dumitrache, framântat la culme — în grija lui de "a-si pastra onoarea de familist“ — de privirile îndraznete pe care Rica Venturiano, un "bagabont“ si un "coate-goale“, le-a îndreptat insistent înspre nevasta si cumnata lui. Când are pentru un moment convingerea ca este înselat cu "bagabontul“ devine furios, gata sa mearga pâna la crima. Se linisteste însa ca prin farmec când afla ca Venturiano era îndragostit de Zita, cumnata Iui Dumîtrache, si, mai ales, când Ipingescu îi atrage atentia ca tot el este autorul articolului pe care îl citisera si îl admirasera împreuna, în Vocea patriotului nationale. Comicul situatiei se desprinde din contrastul între framântarea lui Jupan Dumitrache pentru simple banueli imaginare în legatura cu Venturiano si între linistea lui deplina în ce priveste paza casei, a pravaliei si a sotiei sale, date toate în seama lui Chiriac, cu atât mai mult omul lui de încredere, cu cât acesta îl însala mai în voe, simplu si natural, nestingherit nici de cea mai simpla banuiala din partea stapânului.

Paralel cu intriga comediei si cu zugravirea unor moravuri ale vremii, Caragiale satirizeaza, politic, lipsa de întelegere a principiilor democratice. Articolul falsului intelectual Rica Venturiano nu cuprinde decât o frazeologie goala, ilogica, teoretizând anapoda principiile liberalismului modern. Fara sa priceapa o boaba din ceea ce citesc, ei sunt totusi în admiratie crescânda, în credinta ca tot ceea ce este în legatura cu "revolutia" si cu "democratia" n-ar putea fi decât adevarat, extraordinar de adevarat. Interpretând articolul pe care îl citesc, Ipingescu îi explica lui Dumitrache — burghez liberal din cap pâna-n picioare — ce este sufragiul universal: "...A! Înteleg: bate în ciocoi, unde manânca sudoarea poporului suveran... stii: masa... sufragiu...".