Mos Teaca

Adevarat copil nazdravan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care parintii sa nu se pomeneasca acasa cu vreo plângere: "Tecuta a spart capul fetei mele!“ "Tecuta mi-a spart un geam!“ "Tecuta a legat o tinichea de coada lui Samurache!“ "Tecuta mi-a omorât un porumbel cu o piatra!“
...

Drept vorbind, însa, vina nu era numai a micului Tecuta, care, fireste, la sapte ani nu putea sa fie înteleptul Solomon. Mai erau vinovati si parintii: le intrase-n cap ca Tecuta al lor are apucaturi militaresti si-l lasau sa faca tot ce-i trasnea prin cap, numai sa nu-si dezminta viitorul. Pentru ca, vorba domnului Teaca: "Tot omul se naste cu croiala lui; eu înca de mic dadeam semne c-am sa fiu senator; îmi spune doica pa care am avutar-o acasa ca puteai sa dai cu tunul si nu m-ai fi desteptat când apucam sa adorm!“
...

Cu toate astea, parintii erau încântati. Îl îmbracasera pe Tecuta cu haine de capitan si-i cumparasera o sabie de tinichea. Iar când îl întrebai: "Cum te cheama?” el raspundea scurt: "Don capitan Teaca!”