Amintiri din luptele de la Turtucaia

…Toate însemnarile câte le facusem zi cu zi pe hârtie mi s-au pierdut. Multe amanunte s-au sters din amintirea mea, unele mi-au ramas prea confuze si poate ca le-am uitat ordinea în care sau petrecut, dar multe mi s-au întiparit pentru totdeauna în suflet, vii si clare, parca le-as fi trait ieri.

Mai târziu, oamenii de specialitate vor face desigur o expunere tehnica si generala a luptelor de la Turtucaia. Eu n-am vrut sa dau decât o serie de icoane, schitate în fuga, o povestire sumara si obiectiva a celor ce s-au petrecut numai în jurul meu si la care am luat parte.

Dar povestirea acelor întâmplari crâncene a adus, fireste, multa durere inimii tale de român, cititorule. D-apoi mie!

Poate ca ar fi fost mai bine sa le lasam, si eu si ceilalti supravietuitori, în întunericul uitarii grabnice cu care am fost obisnuiti sa trecem întotdeauna peste lumina prea brutala a realitatii.

Dar amintirea vie si caustica a unei nenorociri nu trebuie lasata uitarii. Ea arde si oteleste sufletul unui barbat. Iar eu n-am scris brosura pentru copiii de scoala…