Vizuina luminata

Tot ce scriu a fost cândva viata adevarata. Si totusi, când ma gândesc la fiecare clipa care a trecut în parte, si caut s-o revad, s-o reconstitui, adica sa-i regasesc anumita ei lumina si anumita ei tristeta sau bucurie, impresia care renaste este, înainte de toate, aceea a efemeritatii vietii care se scurge si apoi, aceea a lipsei totale de importanta cu care se integreaza aceste clipe în ceea ce numim, cu un singur cuvânt, existenta unui om. S-ar zice ca amintirile, în memorie, se decoloreaza exact ca si acelea pe care le pastram în sertare.