O moarte care nu dovedeşte nimic

Romanul O moarte care nu dovedește nimic are o construcție dinamică. Personajul Sandu, prezent și în romanele Ioana și Jocurile Daniei, rememorează fragmente ale relației sale cu Irina, încercând să citească în ele gestul pe care, în absența sa, femeia l-a făcut. Irina l-a părăsit și a murit apoi într-un mod ambiguu. Romanul tinde în permanență către ambiguitate. Sinceritatea jurnalului lui Sandu este cum nu se poate mai îndoielnică, deoarece el îl scrie cu gândul că va fi citit și de Irina. Finalul cărții este esențialmente deschis, căci rațiunea lui stă tocmai în necesitatea de a nu se dezlega enigma: Irina s-a sinucis sau a fost un accident?