Adela

Garabet Ibrăileanu (1871-1936) a fost critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. A fost principalul redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. S-a născut la Târgu Frumos din părinți armeni de origine, dar la vârsta de un an părinții s-au mutat la Roman ducându-l în casa bunicilor de pe mamă. A început școala la Bacău, a continuat-o la Roman, de unde a fost retras din motive medicale. În clasa a V-a s-a înscris la Liceul „Codreanu” din Bârlad. A absolvit Scoala Normală Superioară și a obținut licența în științe istorico-filozofice. S-a căsătorit cu Elena Carp, cu care a avut un copil, Maria. Teza de doctorat a lui Ibrăileanu s-a numit Opera literară a d-lui Vlahuță. Boala l-a chinuit în ultimii ani de viață.

Romanul Adela a fost publicat în mai 1933, iar în iunie volumul i-a adus autorului premiul naţional de proză. Acțiune se desfășoară într-o stațiune izolată, la Bălțătești, unde doctorul Emil Codreanu, un bărbat de patruzeci de ani, o reîntâlnește pe Adela, devenită acum o femeie frumoasă, dar pe care o cunoștea de pe vremea copilăriei acesteia. Dragostea doctorului față de Adela devine clară și evidentă în momentul în care femeia pleacă pentru o perioadă la Mănăstirea Neamțu. Ezitarea și nehotărârea bărbatului în stabilirea destinului propriu domină întregul roman. Drama lui Emil Codrescu este că s-a lăsat copleșit de îmbătrânirea fizică, ducând la o întreagă tragedie interioară.