Rolul fenomenului spiritist în dezvoltarea psihologiei

Această carte își propune să realizeze un istoric al traiectoriei spiritismului din societatea românească începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, precum și a modului în care mediul social și istoric se raportează la acest fenomen. Prin studierea și înțelegerea unui fenomen aparent marginal dar care suscită atenția și implicarea unor oameni de știință, membri ai elitei românești, suntem puși în fața unei radiografii a preocupărilor, intereselor, manifestărilor istorice și culturale specifice acestei perioade din dezvoltarea României. În al doilea rând, această lucrare vizează explicarea importanței curentului spiritualist în apariția și dezvoltarea psihologiei experimentale în România. Deși nu este un fapt cunoscut, fondatorii științei pe care astăzi o numim “psihologie”, se sprijină pe mișcarea spiritualistă și în special pe experimentele spiritualiste pentru a-și dezvolta ipotezele și a-și susține experimentele de laborator cu ajutorul instrumentelor inventate și utilizate pentru ședințele spiritiste. Sprijinul popular de care se bucură spiritualismul reprezintă pentru psihologii experimentali o sursă de venit vitală, care îi va ajuta să pună la punct primele laboratoare experimentale de psihologie. Astfel, în primii săi ani de existență, laboratorul experimentalist este finanțat de susținătorii spiritualismului. Formarea psihologilor români sub îndrumarea unor oameni de știință precum Wilhelm Wundt, Alfred Binet sau Jean-Martin Charcot, ale căror experimente au contact direct cu spiritualismul reprezintă o dovadă a importanței acestui fenomen pentru apariția și fundamentarea psihologiei ca știință în spațiul românesc . Popularitatea spiritismului reprezintă cel mai important factor în dezvoltarea psihiatriei dinamice, deoarece le oferă psihologilor și psihopatologilor noi abordări pentru studierea mentalului. Scrierea automatică, una dintre procedurile populare intens utilizate de spiritiști, este folosită de psihologi ca o metodă de explorare și studiere a inconștientului, un domeniu necercetat și neexplorat până atunci. Un nou instrument de cercetare, care se va dovedi vital pentru investigațiile din domeniul psihologiei experimentale, mediumul, va oferi răspunsuri în ceea ce privește noile modele de înțelegere a minții umane. Sugestia mentală și telepatia sunt primele surse ale cercetării inconștientului, din punct de vedere psihologic, din Franța. Conceptele utilizate în studiul timpuriu al fenomenelor spiritiste vor continua să influențeze abordarea minții umane de-a lungul secolului al XX-lea. Dezvoltarea științei metapsihice la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea se datorează în mare parte interesului față de fenomenele mediumatice la care elitele participă. Din punct de vedere istoric, respingerea cercetării psihice ca parte importantă a istoriei psihiatrice se datorează includerii spiritismului în categoria psihopatologiei. Psihologi români precum Florian Ștefănescu-Goangă sau Nicolae Vaschide au studiat în laboratoarele de psihologie experimentală din Franța, Germania și România fenomenele spiritiste pe care ulterior le-au explorat și încadrat în cadrul psihologiei experimentale. În mod cert, spiritismul la noi a fost un fenomen de import, însă treptat s-a căutat, prin intermediul adepților curentului, să fie adaptat realităților spațiului românesc. Spiritismul în România a apărut ca un curent în cadrul elitelor, însă treptat s-a deschis înspre societate, grație „publicității”, din jurul său datorate presei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, datorită eforturilor adepților săi. Astfel, se explică apariția revistelor spiritiste și a unei întregi literaturi de gen, care poate fi considerată ca având, de la un moment dat, un rol de popularizare. De asemenea,inclusiv criticile formulate împotriva mișcării spiritiste (chiar sub tutela Bisericii Ortodoxe Române) au avut rolul de a o populariza.