Întemeierea metafizicii moravurilor

Publicata initial, in prima editie in 1785, cu titlul Grundlegung zur Metaphysik der Sitten, este una dintre cele mai influente creatii din intreaga opera filosofica a lui Immanuel Kant si, totodata, un reper in istoria filosofiei universale. Lucrarea filosofului german cuprinde o prefata, trei sectiuni - Trecerea de la cunoasterea rationala comuna a moravurilor la aceea filosofica, Trecerea de la intelepciunea morala populara la metafizica moravurilor, Trecerea de la metafizica moravurilor la critica ratiunii pure practice - si o remarca finala, precedate de nota traducatorului, Valentin Muresan. In prefata, Kant pledeaza pentru o metafizica a moravurilor si discuta despre metodologia pe care a folosit-o. El porneste de la impartirea filosofiei grecesti in fizica, etica si logica. In prima sectiune, dupa cum si titlul sugereaza, se face trecerea de la forma cunoasterii comune privind moravurile la cea filosofica. El discuta, printre altele, despre vointa buna si datorie. In sectiunea a doua se aprofundeaza problema imperativelor. In ultima sectiune, Kant discuta despre vointa, libertate. De fapt, cea de-a treia sectiune reprezinta punctul de pornire de la care Kant a dezvoltat Critica ratiunii practice, publicata in 1788.