Filosofia Meritului

În Filosofia meritului autorul folosește metoda fenomenologică pentru a prezenta evoluția instituțiilor socio-morale care reglementează meritele; autorul propune în acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamentează teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimează social un merit specific unei comunități) și politonomia (sistemul de norme prin care se instituționalizează juridic meritul politic).

Tratatul de Filosofie a meritului este structurat în trei părți corespunzător celor trei domenii existențiale în care se manifestă ființa umană, spiritual, social, politic. Lucrarea prezintă în extenso criteriile, principiile și formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihică și socio-morală a meritelor precum și caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordează sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic și antropocratic. Partea a doua prezintă în extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic și sociocratic și partea a treia analizează formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei și a politocrației. În fiecare capitol se regăsesc argumente logice, etimologice și sociologice care justifică aprecierea unor atribute și calități umane ca merite individuale. Fiecare din cele douăzecișișapte de capitole explică un tip de merit din triplă perspectivă: ideală socială și politică.