Turnul colței - între vreme și veșnicie

Actorii, când o seară le e de tot nefastă,Au obicei să spuie că piesa este proastăAl.O. (Păstorel) Teodoreanu (1894-1964)

Pe patul său de moarte, într-un elegant spital din America, un om își retrăiește viața, împreună cu îngerul lui păzitor. Copilăria și-a petrecut-o în România, din care a fugit atunci când s-a ivit ocazia. În occident, aventurile lui se țin lanț, cu reușită excepțională. Asta, însă, pe drumurile murdare, pe care și le-a ales.

60 de ani de la terminarea liceului este ocazia unei întâlniri, în sala ultimei clase a celor care au supraviețuit. Din 44 de absolvenți, doar 11 au putut fi identificați, însă numai 7 au fost prezenți la jubileul lor. Cu ce se puteau întreține, dacă nu cu răspunsul la întrebarea &quo;Ce ai făcut din viața ta?“

Bătrânețea, cu alaiul său de suferințe, nu poate dezrădăcina cea mai frumoasă floare a omului: prietenia. La anii mulți adunați, ea nu mai poate avea viitor, ci numai trecut. Numai Alec dorește să prelungească trecutul, răpind o parte din viitor.