Istoria Țării Românești

Stolnicul a scris o carte erudita, dar textul sau este departe de a fi aglomerare nesfarsita de date si de fapte. Ganduri limpezi, unite in sisteme ce pot purta numele de filozofie a culturii (stima sa pentru actul civilizatoriu si pentru civilizatia vechilor greci) si de filozofie a istoriei (concretizata in acea conceptie a evolutiei, a devenirii in istorie ("nasterea si stricaciunea"): "Toate lucrarile ce sant in lume au si aceste trei stepene dupra ce sa fac, adecate urcarea, starea si pogorarea, au, cum le zic altii: adaugarea, starea si plecarea". Cartea Stolnicului nu este - de prisos sa o mai spunem - o cronica. Locul marelui carturar nu este printre cronicari, ci categoric alaturi de istorici, langa un Dimitrie Cantemir, de pilda, intr-o vecinatate la care aspira cu justificate pretentii. Scrierea sa se disociaza vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului si capacitatea de a strabate spatiile ample ale trecutului il despart de alcatuitorii letopisetelor, indivizi marcati oricum de o modestie doar incidental atenuata de aspiratia spre gandul elevat. Daca ar fi fost terminata (daca, cu alte cuvinte, autorul ei, caruia cu greu ii gasim un egal printre contemporanii "munteni", s-ar fi putut sustrage agitatiilor la a caror sursa se afla adesea), Istoria Tarii Rumanesti, cu fraza ei alambicata, cu excursiile ei fastuoase si paradele de impresionanta eruditie, ar fi inchegat. O istorie spectaculoasa, fascinanta, ca mai toate productiile Barocului, sub al carui semn se desavarsise, prin asimilari de mare profunzime, spiritul nelinistit al autorului ei.

Dan Horia MAZILU