Cântece bătrânești ale românilor

Cu aceastムsintagmă poporul român și-a numit în Evul mediu o parte mare a creației sale folclorice însoțitムde melodie dar nefiind de ritual și anume – subiectele epice epico-lirice și lirico-epice ori și lirice dar cu elemente narative caracter explicit sau implicit povestitor și fiind diferențiate dupムcriteriul temporal (aparțin trecutului îndepăƒrtat și mai rar celui apropiat).

Termenul cântece băƒtrânești răƒmâne totuși în temei plauzibil și în uz teoretico-practic pentru a denumi (desemna) un domeniu larg de poezie cântatムpopularムpe care am moștenit-o de la străƒbuni și care reflectムtrecutul glorios de luptムfaptele măƒrețe evenimentele istorice reale și cazurile de viațムcotidianムieșite din comun purtând o coloraturムlegendarムistoricムnuvelisticム(în sens de noutate) etc. și un suflu inegal al patosului epicnarativ dar nefiind dominate decât mai rar de suflul liricului expus de la persoana întâi la timpul prezent.