Starețul Macarie de la Optina

Dupa sfarsitul primului mare Staret de la Optina, ieromonahul Leonid, in schima Lev, care a pus aici inceputurile staretismului, urmasul sau si al doilea mare Staret a fost ieroschimonahul Macarie. Apartinea unei familii nobiliare din gubernia Orlov pe nume Ivanov. Parintii, ca si stramosii sai, se deosebeau printr-o evlavie aparte. Stramosul Staretului Macarie, Ion, a fost calugar la Manastirea Sfantul Nicolae Odrin din Karaciov, cu numele de Iosif, care a dus o viata aspra de mare postitor. Se spunea ca in Postul Mare manca hrana gatita doar in zilele de sambata si duminica, iar miercurea si vinerea manca doar cate o prescura. Celelalte zile le petrecea fara sa manance nimic. Bunicul si bunica Staretului Macarie, despre care isi amintea din povestirile rudelor, de asemenea, aveau calitatile lor bune. Urmand cuvintelor din Sfanta Scriptura: "Celui care cere de la tine, da-i“ (Mt. 5, 42), bunica Staretului nu refuza pe nimeni din cei care cereau milostenie, ci, mai presus de toate, in zilele de sambata ea insasi mergea in taina si impartea celor din temnita orasului placinte si gogosi facute acasa la dansa. Aceste fapte de milostenie au salvat odata viata ei si a sotului. Insusi Staretul Macarie povestea aceasta intamplare. Bunicul si bunica lui mergeau undeva, pe timp de iarna si in drum, i-au oprit o banda de talhari. Unul dintre ei, privind in sanie, a recunoscut-o pe femeia din mainile careia, nu o data, fiind dupa gratii, a primit milostenie si de aceea si-a convins tovarasii sa le pastreze viata. Talharii le-au luat caii si o mare parte din incarcatura, dar le-au lasat hainele de iarna, sania si un cal, pentru a putea ajunge la cea mai apropiata asezare. Astfel, milostenia care, dupa Scriptura, iarta sufletul de multe pacate (Dan. 4, 24), de aceasta data i-a izbavit pe cei ce o indragesc si de moartea trupeasca…