Starețul Nicon de la Optina

"Era odata o manastire ce se numea Sihastria Optina. Era vestita in toata Rusia, chiar si dincolo de hotarele ei. Manastirea nu era renumita prin moastele unor sfinti placuti lui Dumnezeu, nici prin icoane facatoare de minuni, nici prin vechi constructii arhitecturale. Manastirea era slavita prin Staretii ei, prin calugarii de o inalta cultura duhovniceasca, purtatori si pastratori ai monahismului adevarat. Aici se sileau sa ajunga oameni din toate colturile Rusiei, cu suferintele lor sufletesti si trupesti, avand nadejde sa primeasca o binecuvantata mangaiere, un sprijin, un sfat, o indrumare. Staretii le transmiteau ucenicilor experienta pe care o adunasera. Astfel, prin succesiune, staretismul trecu de la un barbat duhovnicesc la altul. Intr-o iarna au intrat in Schit doi tineri, frati, din Moscova. Ei au venit pentru binecuvantare la egumenul Schitului, Staretul Varsanufie, avand dorinta si intentia sa-si inchine viata Domnului, primind calugaria. Unul dintre ei, vesel si bucuros de viata, cu sufletul sau curat si feciorelnic, arzand de dorinta desavarsirii duhovnicesti, i-a atras repede atentia egumenului. Acesta parca ar fi prevazut cu ochii duhovnicesti ca in acest tanar il va gasi pe vrednicul sau urmas, pe ravnitul ucenic al fagaduintelor staretesti. Intr-adevar, tanarul a devenit curand cel mai apropiat ucenic si "stiutor al tainelor“ staretesti. Ca urmare, dobandind "masura varstei desavarsirii“, in pofida tineretii, el insusi a devenit Staret, ultimul Staret al Optinei, invatator al adevaratei vieti monahale. Tanarul se numea Nikolai Beliaev, iar in viata calugareasca Ieromonahul Nicon. Despre el se va vorbi in continuare, daca va binecuvanta Domnul.“