Capcana de piatră

Acum, gandindu-ma ca s-ar putea prea bine sa renunt definitiv la aceasta "ancheta pe cont propriu“, imi dau seama ca, de se va intampla, totusi, in lunile pe care le mai am de lucrat in zona, sa ma aflu fata in fata cu acei oameni asupra carora "sunt multe banuieli“ (sotul Danei, dar mai ales odiosii ei socri), in ce ma priveste nu voi simti nici pic de ura sau de oroare - nimic altceva decat curiozitate profesionala, rece; ambitia mea literara se limiteaza la a intelege lucrurile asa cum s-au petrecut si la consemnarea lor cat mai adecvata. Vreau sa-i vad la fata pe acesti oameni (despre care mi s-au povestit atatea...) ca sa pot inainta in munca mea de scriitor; altfel insa, Dumnezeu cu ei!, sa-si poarte cum vor sti povara propriului destin...

Imi dau seama ca asa inteleg eu astazi, probabil in dezacord cu opinia curenta, titlul Cu sange rece al romanului lui Truman Capote. Cu sange rece se va fi comis crima (poate da, dar poate nu - si nici macar n-ar fi o noutate! - sa ne amintim de Dostoievski), prin acest titlu Capote vrea sa ne spuna ca asa se simtea el ca autor in fata celor doi criminali odiosi pe care-i interoga, in celula lor: cu sange rece, perfect detasat de ei, ca la o lucrare de laborator. (Foarte atent insa si cu toata aparatura pregatita!)