Cartea lui Andrei

Era tanara pe-atuncea mama,

Desi anii erau tristi si grei

Si de-odata se pornea sa cante

Niste cantece din satul ei.

Cand o auzeam asa ca-ncepe

Mai aproape ma dadeam anume,

Ma mutam cu sufletul in stepe

Si traiam o vraja fara nume.

Mai tarziu, am ascultat prin tara

Voci maiestre puse-n slujba gamei,

Insa vocea nu ma infioara

Daca nu se-aseamana cu-a mamei...

Iar acum, eu insumi, prins de treaba,

Cantecul i-l mormai, pe ascuns.

Cei ce-aud se mira si intreaba.

Eu doar cant. E singurul raspuns.