Sonetele verii

Sonete n-ai sa scoti batand pe taste

Si completand trei strofe si jumate

Cu vorbe-plevi, cu furca adunate

Pe aria romanei limbi prea vaste;

Nu-ti ies nici cu tepusa pusa-n coaste,

Nici cu-nghiontiri in pripa, pe la spate,

Cum nu aduni sentente, pe-nserate

Din tigva celor ce-au trait la Oaste...

Ca ies din taste doar voroave proaste

Sa-mproaste broaste din baltoace-opace,

Cum insi peltici si babe prostanace

Ingaima talcuri, cum ca viata iaste...

Nu ies sonetele lovind in clape.

Sub ele Inefabilul nu-ncape.