Se lasă noaptea

Se lasa noaptea, primul roman al lui Rudyard Kipling, a fost scris in 1890, la solicitarea unei reviste populare in epoca, Lippincott’s Magazine. La douazeci si cinci de ani, Kipling era deja un scriitor de succes. Poemele, povestirile si reportajele pe care le publicase despre India ii creasera o reputatie rapida in insula britanic. Totusi, Se lasa noaptea a fost primit cu raceala de critica vremii, iar de-a lungul timpu lui i s-au reprosat cartii tot felul de lucruri - cruzimea, caracterul melodramatic sau constructia implauzibila. Dar, la fel de bine, toate acestea pot fi vazute si altfel: cruzimea era profetica; melodrama - inerenta; constructia fusese inspirata de intamplari reale. Desi romancierul Kipling nu a ajuns sa il egaleze pe poet si pe povestitor (motiv pentru care a si abandonat genul la treizeci si cinci de ani - varsta la care-si publica ultimul roman), romanele sale nu i-au pierdut niciodata cititorii, fiind reeditate fara intrerupere (si chiar ecranizate, cum s-a intamplat in repetate randuri cu Se lasa noaptea).

Romanul acesta ocupa un loc special intre scrierile lui Kipling prin cantitatea de autobiografie incorporata. Inceputul este inspirat de copilaria traumatizanta a micului Rudyard, crescut de niste rude ale tatalui - bigoti care se foloseau de Biblie ca de un instrument de tortura. Pe doamna Jannett, personaj desprins parca din galeria de sadici ai lui Charles Dickens, Kipling o cunoscuse foarte bine in persoana doamnei Holloway - femeia care ii crescuse (si Kipling, si sora lui, Alice, vor lasa pagini de amintiri despre acest subiect). Apoi, orbirea personajului central al romanului, pictorul Dick Heldar, este un ecou al spaimei lui Kipling insusi ca si-ar putea pierde vederea (ochii slabi l-au suparat toata viata; unul dintre critici chiar a gasit in miopia scriitorului o explicatie pentru reaua lui orientare politica - sprijinirea militarismului si a colonialismului). Insasi Maisie, prietena din copilarie pe care Dick o reintalneste peste ani in ceata londoneza, iubind-o fara speranta, este inspirata dintr-un personaj real - pictorita Flo Garrard. Kipling o cunoscuse pe Flo in adolescenta, in 1880, la familia Holloway. Se indragostise de aceasta fata cu aspect androgin, sofisticat si bogat.

La terminarea colegiului, in 1882, Kipling pleaca in India (unde va sta sapte ani), dar Flo, care i-a devenit un fel de logodnic, ramane in Europa. Relatia nu rezista din cauza indolentei fetei, care nu se oboseste sa-i scrie scrisorile pe care el le asteapta. Totusi, cei doi se reintalnesc la intoarcerea lui Kipling in Anglia - in conditii asemanatoare celor descrise in roman. Dar, desi Kipling o curteaza asiduu, se loveste de indiferenta lui Flo, care, de fapt, nu este atrasa de barbati. Desi biografii lui Kipling nu lamuresc daca Flo i-ar fi marturisit lui Rudyard orientarea lesbiana, cert este ca - in succesiunea rapida - relatia se rupe din nou, Kipling cade prada unei depresii si apoi incepe sa scrie romanul Se las noaptea.