Gențiane

Cum se percepe o femeie pe sine insasi sau cum - prin ce lentile distorsionante, cu ce preconceptii induse de o educatie cvasipatriarhala - ii vede ea pe ceilalti? Care sunt granitele libertatii ei de optiune si ce obstacole intalneste vointa ei de a juca alte roluri decat acelea ce i sunt traditional atribuite? Poate o femeie - mai bine zis, i se ingaduie - sa aspire a fi si altceva decat mama, sora, fiica, sotie etc. - atribute care o descriu doar din perspectiva relatiilor ei cu altii, nu prin ceea ce este ea insasi?! Sunt intrebari identificabile in tesatura narativa a cartilor Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revolta impotriva unei ordini sociale rigide, vor sa si afirme identitatea - feminina si nu doar -, impulsionate nu atat de mult invocata fantasma a "cautarii fericirii“ (tema asociata de critica, in virtutea unei inertii de judecata, asa numitei "literaturi feminine“), cat de o fireasca, omeneasca nevoie de integrare si de recunoastere.