Literatura comparată la turnanta ultimului secol. Anxietăți, paradigme, metode

Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatură comparată care are în vedere ca termen de referință deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut și începutul noului secol. Caracterul fluid al noțiunii face din comparatism o mitologie plurală atâta vreme cât lipsește o teorie general unificatoare. Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat și imprecis, l-a făcut pe Charles Bernheimer să definească literatura comparată drept o &quo;știință anxiogenică“. Este literatura comparată o disciplină autonomă sau, dimpotrivă, una anexată studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretică? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic. Comparatismul modern maximalist, renunțând la rigorile anacronice ale comparatismului francez, până la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor și formelor estetice în care dispare orice rigoare. Vasile Voia se situează principial de partea poziției ferme exprimate de Adrian Marino, în descendența lui René Wellek și René Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom și Peter Brooks, care au militat pentru menținerea canonului tradițional occidental și a esteticului ca valoare primordială a operei literare.