Aer in iarba

Aer in iarba este o poezie a ciclicitatii. Anotimpuri si anotimpuri ale inimii. Toposuri si locasuri ale refugiului in bucurii simple. Regenerarea prin elemente gasite in colturile altor inimi. O poezie filmica. O dinamica cinematica a cuvintelor si a surprizelor prinse de suflet si redate in pixelii colorati ai fericirilor neasteptate. Aer in iarba este si in "note de mare“ si in "primavara la cheie“ un ciclu care mimeaza numai aparent dicteul automat. Aer in iarba este momentul cind treci pe strada si scapi de lume, este spatiul gol dintre cuvintele care isi rostesc viata ca sa dea propulsie maxima.

"Cu totul remarcabila este, in poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, in spatele spectacolului cotidian, prezenta miraculosului, a misterului, citeodata feeric, altadata terifiant. Poetul e un spirit fantast, inzestrat cu niste antene extrem de sensibile la partea de umbra a existentei, si un vizionar apt sa surprinda spectacularul banalului si sa transforme, asa cum isi dorea pe vremuri Rimbaud, o fabrica oarecare intr-o moschee.“ (Octavian Soviany)