Return to Innocence

"Poemele lui Virgil Botnaru au una dintre cele mai rare calitati regasibile la un debutant: anume polifonia. Desi arata numaidecat recognoscibil, ele suna diferit de la o sectiune la alta a cartii; se vede, vreau sa spun, ca-s produse de un acelasi spirit si o aceeasi energeia, insa sunetul lor e mereu altul. Uneori, ele par contaminate de un misticism aproape pios, ca-n poemul (aproape un haiku) in care poetul trece dimineata devreme pe langa catedrala si gaseste ca Dumnezeu doarme; pentru ca dupa cateva pagini sa gasesti o strigatura licentioasa de doua versuri, desucheata dar simpatica; iar, dupa alte cateva pagini, poemele devin documente ale unei melancolii virile, alcoolizate & depresive. E limpede, pentru mine, ca Virgil Botnaru e un poet, al carui instrument acopera cateva octave bune; si ca stie, de la bun inceput, cum sa si-l exploateze. E, adica, un poet despre care stiu sigur ca voi mai vorbi - cu incredere & apreciere.“ - Radu Vancu