Cand eram muritor

Cand eram muritor este o colectie de 12 nuvele publicate de Javier Marias in diferite reviste si antologii madrilene, la inceputul anilor ‘90. Marias aduna intre copertile acestui volum texte in care suspansul, provocarea imaginatiei si jocurile fictionale sunt personaje centrale. Lumea povestirilor e ordonata de aceleasi obsesii ale autorului, de la modalitati absurde de a muri, la amorul ilicit, problema timpului si a memoriei si neprevazutul ca motor al experientelor de tot felul. Textul care da titlul colectiei este discursul unei fantome care marturiseste cea mai grea incercare pentru oricare mort: confruntarea cu intreg trecutul de muritor, reamintirea a tot ce i s-a intamplat, bun sau rau; uitarea este imposibila si, citand titlul unei piese a dramaturgului suedez Jonas Gardell, "iadul este aminitirea fara puterea de a mai schimba ceva“. In aceeasi nota, "Orice rau se intoarce“ este povestea unui om ce sufera de depresie, a carui suferinta psihica devine o teroare fizica. Voyeurismul este un element recurent in "Duminica de trupuri“. In "Mai putine scrupule“, Javier Marias imagineaza un dialog intre doi candidati asteptand sa intre la castingul pentru o productie XXX. Suspansul este exploatat la maximum. In "Medicul de noapte“ apar plimbari nocturne pe strazile Parisului, dar si un medic ce poate oferi solutii pentru problemele conjugale. Subtilele referinte autobiografice, ironia si umorul (deseori negru) constituie garnitura ce insoteste intrigile bine articulate ale fiecarei nuvele in parte.