Portile perceptiei. Raiul si iadul

Intr-o dimineata din primavara anului 1953, Aldous Huxley ia patru zecimi de gram de mescalina si asteapta rabdator sa vada ce se intampla. Dupa un timp, constata ca totul e complet schimbat: culorile sunt mai intense si mai luminoase, iar timpul si spatiul par sa nu aiba nici o importanta. Huxley noteaza cu lux de amanunte senzatiile traite in Portile perceptiei, conchizand ca halucinogenele stimuleaza creativitatea si brodand de asemenea pe marginea efectelor pe care asemenea experiente le-ar putea avea asupra artei si religiei. In continuarea acestui eseu devenit clasic, Raiul si iadul arata ca halucinogenele pot fi folosite si pentru a ajunge la o perceptie spirituala si la revelatia personala. Raiul si iadul se refera aici, metaforic, la ceea ce Huxley considera a fi doua stari contrarii care se pot manifesta la "antipozii mintii" atunci cand se deschid "portile perceptiei" - nu doar in cadrul experientelor mistice, ci si in viata de zi cu zi.