Locuri pustii

Locuri pustii continua, sub aspect formal si ideatic, cartile de poeme publicate dupa 1990. Subintitulata Procesiuni si privelisti si structurata in trei cicluri distincte ("Locuri pustii“, "Egloge“, "Muzici si danturi“), cartea e "transcrierea“ - cind fidela, impersonala, rece, cind augmentata ori doar discret modificata de accidentele istoriei sau ale propriei biografii - a unei sensibilitati dramatic intoarse spre sine. Luminile si umbrele, suisurile si coborisurile, increderea si dezamagirea, Gradinile si pustiul sint egale si deci opozabile nasterii, cresterii, mortii, iubirii ori deznadejdii, construirii si deconstruirii fapturii de aer a poetului, niciodata suficient de increzator in propriile fapte (poetice) si niciodata indeajuns de scirbit de ele spre a se lasa infrint sau macar indepartat de valmasagul lor generator de iluzii, prejudecati ori palide certitudini.