Femei singure

Considerat unul din momentele importante ale realismului italian, Femei singure surprinde melancolia si vidul ce macina o societate prinsa intre spleen-ul decadentei si nebuniile hedonismului. Clelia, o creatoare de moda de succes, se intoarce la Torino, orasul ei natal, unde urmeaza sa supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasa intr-un cerc de tineri mondeni, intr-o lume a restaurantelor si a marilor cazinouri, a artistilor si a petrecerilor. In mijlocul acestei multimi de oameni care incearca sa scape de plictiseala, Clelia o intalneste pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatica si depresiva, a carei sinucidere din finalul povestii anunta tragic chiar sfarsitul aceluia care a gandit personajul: sinuciderea lui Pavese. Femei singure a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatura: Premiul Strega.