M J C

Acesta este &quo;romanul“ ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, împletire de autentic, imaginație și verosimil pe scena belle époque a lumii dâmbovițene. O lume urmărită atât din exteriorul, cât și din interiorul unui cuget aparte, cugetul &quo;celui mai reacționar scriitor român“. Personajul este unul cu totul special, semeț, nonconformist, dificil de acceptat. Tânăr, își țese cu obstinație modul de existență și înfățișarea de veritabil dandy, scandalizându-și filistinii contemporani, în frunte cu celebrul său tată. Matur, se izolează în ținută și trufie, ajungând personalitatea cea mai ciudată a Bucureștiului interbelic. Devine, din bastardul &quo;berarului“ Caragiale, urmașul conților transilvăneni pe care-i adoptase. Își trăiește ultimul deceniu în casa boieroaicei Marica Sion, cârpind moșia acesteia din Bărăgan, pe care se încăpățânează să o transforme într-o adevărată seniorie. Acum, prin toată ființa, demonstrează ceea ce dorise: noblesse, élégance, style. Aproape că se rupe de vremea lui, vremea în care &quo;aleșii vulgului încep să îmbăloșeze totul“. Tânjea după România dinainte de primul război, așa cum tânjesc unii dintre noi după România dinaintea celui de-al doilea.