Downshifting

„Mihai Marinescu, de profesie copywriter şi de vocaţie cîrtitor, iese de sub tirania termenelor de predare şi se apucă de taximetrie. El face, altfel spus, un pas înapoi. O mişcare de downshifting, cum i se spune în branşă. Scăpat de brief-uri şi pitch-uri, fără să ştie că ele îl pândesc la o cotitură a sorţii ca să-l reia în primire, omul îşi face timp să observe cât de trăşcălie e lumea în care se învârte. De ce? Fiindcă în drumurile lui Mihai Marinescu dă peste autori de «literatură insuflată» şi căpetenii interlope cu experienţe extracorporale, în plină transă mistică. Peste alţi downshifteri care ar vrea să picteze biserici, pentru ca până la urmă să orneze pereţii unei vile ţigăneşti cât un transatlantic. Peste editori care îşi tarifează prefeţele la cuvânt: cincisprezece euro cuvântul ultraelogios, zece euro cel elogios şi cinci euro cel pozitiv-neutru. Peste conferinţe despre paranormal la care te umflă râsul. Peste un weekend al porţilor deschise în comuna Buzescu, unde ţigodele rromilor devin obiect de interes mediatic planetar. Nu în ultimul rând, peste amintirea lui Mircea Eliade, a cărui evocare provoacă mereu episoade şi reacţii imprevizibile...” (Radu Paraschivescu),