Amintirile unei nonagenare

&quo;Într-o carte pe care am tradus-o, un personaj bătrân se simte atât de anonim şi de inconsistent încât, ca să se convingă că există, calcă adânc în straturile de zăpadă, apoi întoarce capul ca să-şi vadă urmele, dovezi că da, există. Eu sunt ferm convinsă că încă exist. Dar, asemenea bătrânului, prin cărţulia de faţă, întorc şi eu capul, să-mi văd urmele.“ (Antoaneta RALIAN)