Cronica vieţii care trece

&quo;Nicicând Fernando Pessoa nu e mai absent din sine, din alții şi din lume decât în aceste scrisori către Ophélia care au în fundal spectrul oraşului Lisabona, atât de viu pe din afară şi atât de ireal pe dinlăuntru, conținându-l şi pe Poet, care se pretează la cel mai serios joc ca şi cum ar fi fost un extraterestru față de el însuşi. Toți cititorii cunosc, fiindcă el nu le-a impus-o, lumea lui de irealitate visată, în care el s-a refugiat de la bun început pentru a putea suporta insuportabila realitate căreia îi spunem Viață.“ (Eduardo Lourenço)